Totul se poate măsura

Măsurăm timpul ce a trecut şi cel ce a mai rămas, fiecare cu ceas, la mînă, la mobil, pe perete, la calculator şi chiar la televizor. Pe drum – 30 minute, o lecţie – 45 minute, un curs – 130 minute, ziua de lucru  – opt ore, în discotecă – pînă la 5 dimineaţa, să citesc – nu mai mult de 30 de minute, să încălzesc un pateu în cuptorul cu microunde – 1 minută… Toţi se grăbesc, toţi întirzie, peste tot cifre. Cunoştinţele se măsoară în note, lucrul efectuat în bani, dragostea se măsoară în toate felurile posibile. Popularitatea în bîrfe, frumuseţea în cantitatea de machiaj şi pe cit e de vestită e marca ce o porţi, omul se măsoară în ceia ce cred alţii despre el şi nu persoana pe care o reprezintă. Timpul e echivalat banilor, banii sunt echivalaţi vieţii. Trăim fără a trăi, ne mişcăm stînd pe loc, ne grăbim înainte şi uităm să privim alături. Tot timpul auzi doar “Cit?” şi “N-am timp”. Dacă să mă gîndesc bine nu găsesc ceva ce n-are măsură, poate sentimentele? Dragostea – cit de tare? Tristeţea – cite lacrimi vor mai fi? Fericirea – oare cit va dura? Infinitul, infinitul e luxul pe care nu ni-l putem permite, Pînă şi universul îşi are termenul său de valabilitate. Oare merită atunci să ne grăbim atît de tare. Eu plec în vacanţă, dar voi?

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s